SPERANTA

Motto:

Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte!

Speranta ... visul celui treaz!
Auzim adesea: 'speranta moare ultima'. Asa o fi oare? Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna, ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.
Ce ti-e si cu speranta asta? Ce bine si usor ne-ar fi fara... e autoamagire, modalitate de amanare a acceptarii unei situatii care nu ne comvine, lucrul de care ne agatam cand se strang norii, credinta, motivatie ... nu stiu, dar asta chiar ca moare ultima, nu moare nici sa vrei s-o ucizi si, chiar daca moare tot nu se preda.
Cred ca fara ea am putea depasi si accepta mai usor niste situatii, dar uneori ne da si putere... ca ce chestie daca ai toate datele concrete si obiective impotriva unei situatii, tu tot speri?
Eu unul as zice 'speranta nu moare ultima - nu intotdeauna'. Uneori, chiar adesea, ea, speranta, sau moare cu mult inaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi insine, asa, de buna voie. La alti oameni nu este valabil. Omul care spera, nu este liber!

La ce speram?

1. La ceva imposibil. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta in lucrurile alea imposibile (sau posibile dar cu o sansa de realizare imfima) va aduce dupa sine dezamagirea, frustrarea si amaraciunea atunci cand ceea ce speram nu se va intampla. Asta nu este speranta, este visare cu ochii deschisi - acu' ce sa zic, visarea nu e ceva rau in sine, atat vreme cat suntem constienti ca doar visam.Speranta de acest fel duce la o viata sterila, asteptand sa pice de la cel de sus.

2. La ceva posibil. Pai atunci nu e bine sa punem umarul la transpunerea in realitate a acestor lucruri posibile in loc sa asteptam, sa speram ca ele se vor intampla asa, ca din senin sau cu ajutorul altora? In acest caz speranta indeamna la lene, inactivitate si la dependenta de factori externi - in loc sa luptam singuri pentru ceea ce vrem, stam si speram ca poate se rezolva cumva, nu e nevoie sa facem noi tot ce ne sta in putere, e nevoie doar sa speram ca ceva bun ni se va intampla.

Speranta de acest fel duce la o viata apatica, asteptand sa pica de la cei de alaturi.
Stau si eu si ma gandesc: daca speranta ar fi fost ceva atat de bun, de ce a fost si ea indesata in cutia Pandorei, laolalta cu toate relele? As zice ca nicidecum dintr-un motiv, altul decat faptul ca si ea, speranta, nu era cu nimic mai breaza decat celelalte: boala, durerea, frica, minciuna si alte alea, care mai de care.

Oricum, faptul ca i s-a trantit capacul in nas tocmai cand era sa iasa, se pare ca n-a fost de prea mare folos. Devreme ce o intalnim astazi la tot pasul inseamna ca, in cel din urma, trebuie sa se fi strecurat afara din cutie, prin vreo fisura.
Gandurile de bucurie, buna dispozitie si curaj vindeca, mangaie, alina iritarea si sporesc enorm eficienta fiintei prin multiplicarea puterilor mentale. De aceea, nu va pierdeti niciodata speranta

!