DISPERARE

Motto:

Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti!

Disperare ... deznadejde!
Asa cum bine spun, 'viata noastra nu este precum cea a semenilor nostri'. Greu de inteles pentru cei ce nu le calca pragul. Intr-o lume plina de nenorociri, necazurile altora sunt aproape derizorii. Sunt perioade in viata fiecaruia in care toate merg prost si parca toate vin in acelasi timp, de aici si expresia 'un lucru rau nu vine niciodata singur'...
Cum oare s-ar explica disperarea? De ce ne ascundem in intuneric? Vrem noi sau nu dupa disperare, speranta se duce de rapa si nu mai ramane mai nimic, decat un sentiment de 'da si vom trai deamu pana la urma'... Disperarea are multe chipuri. Cand sunt disperat infrunt situatia, la ce sens sa ma feresc ... daca sunt tinta ei? Trebuie o judecata cat de cat lucida si un pic de optimism, forta sta in noi ...

Crezi ca eu nu imi dau seama ca am probleme? Crezi ca nu m-am intrebat de atatea ori daca nu sunt altfel decat ceilalti la modul cel mai rau posibil? E rau sa stii cum esti, sa iti dai seama ca nu ai un loc si un timp al tau, e atat de dificil sa te lupti intotdeauna cu tine, incat sa te asiguri ca ai sa vezi ziua de maine. Si cosmarurile din atatea nopti care m-au dat peste cap, fiindca nu ma mai inteleg, nu imi vad rostul ca si cum din start sunt exclus din societate.
Cand problemele sunt suficient de complexe din punct de vedere emotional, situarea in rational nu mai este posibila. Traiesti intens o emotie, o stare, simti ca emotia pe care o traiesti nu poate sa mai fie in tine si presiunea de a o exprima este foarte puternica. Indiferent de situatie, cauti un loc in care sa o manifesti, iti este foarte greu sa te stapanesti, sa te controlezi, sa gasesti un raspuns in realitate...

Traim intr-o tara naspa. Oamenii, o mare majoritate sunt de cacao. Prietenii sunt doar pe interes, educatia e la pamant, fetele sunt impinse in bratele prostitutiei, clasa politica e corupta pana in maduva oaselor. De unde aceasta imagine a realitatii? Din disperare, evident. Greu de crezut, dar nu mai putin adevarat, patronii disperarii sunt cei care se uita stramb la tine cand te vad ca zambesti.
Patronii disperarii sunt peste tot si uneori atat de eficienti, incat, fara sa-ti dai seama te trezesti ca le dai dreptate. Fiecare particica de disperare e pretioasa. Fiecare dorinta de renuntare se adauga raului invizibil care ne ineaca fara sa-l vedem, fiecare resemnare in fata inevitabilului construieste o arma pe cat de letala pe atat de legala: propria noastra disperare.

Disperare ... deznadejde? De unde-s gandurile astea? Eu, cu ajutorul Maicutei Domnului, cred ca am sa ma mantuiesc. Usa raiului e deschisa, numai noi sa vrem sa intram in el, Dumnezeu nu obliga pe nimeni, cu nadejdea asta traim pentru ca 'puterea lui Dumnezeu intru neputinte se desavarseste'.
Tot timpul asta sa faci: cazi si te ridici ... Nu te lasi in disperare.
Definitia disperarii:Disperarea este tristetea nascuta din ideea unui lucru viitor sau trecut, a carui cauza de indoiala a fost inlaturata.