miercuri, 3 septembrie 2008

PROLOG



Motto:

Omul cel mai fericit e acela care face fericiti pe cat mai multi oameni!


Omul de langa noi
Anumite lucruri in viata te fac sa realizezi ca toti din jurul tau te parasesc cand ti-e greu, atunci cand ai nevoie de sprijin, intelegere, afectiune, companie. Toti te uita, se fac nevazuti... te trezesti singur printre straini precum lupii flamanzi. Oamenii sunt ca leii, suntem vulnerabili, expusi la toate incercarile vietii, incercari din care nu multi ies invingatori. La fel ca si leul, omul se lupta pentru un loc in societate, pentru ziua in care va fi rege in imparatia sa. Multi cad, unii se ridica, altii prefera sa stea la pamant fie voluntar, fie obligati de imprejurari sau de duritatea si groaza zilelor de ieri si a celor de maine.


O zi, o ora, un minut, o secunda... e suficient pentru ca eu, pentru ca oamenii in general sa traiasca ceva semnificant pentru pasul urmator in drumul vietii. E suficient intr-o clipa sa realizezi ca tot raul e spre bine, chiar daca credintele tale anterioare experientei avute se schimba, tot orizontul cunoasterii fiintei umane (despre care pot sa spun ca noi, ca oameni, fiinte rationale, ne credem atotstiutori) este acoperit de o ceata densa. Omul se uita in spate, vede trecutul, observa ca tot in ce el a crezut e doar o ruina. In plus, priveste in stanga si in dreapta, vede prezentul, total diferit asteptarilor sale.


Este indemnat sa priveasca in fata, ii este frica, deoarece vede viitorul intr-o forma necunoscuta, terifianta, se simte ca si cum s-ar fi nascut din nou, doar ca acum e singur, fara nicio calauza spre 'lumina de la capatul tunelului'.
Sunt anumite greseli in viata care lasa rani mai putin sau mai mult adanci, dar Dumnezeu ne-a lasat timpul pentru a vindeca aceste rani si se vor vindeca... dar vor ramane cicatrici care vor fi tot timpul vietii prezente, fie in inima noastra, fie pe corpul nostru. Acestea sunt menite sa ne aminteasca in fiecare zi cine suntem, unde am gresit si cel mai important, sa nu repetam acea greseala pentru care am suferit atat noi, cat si cei din jurul nostru.


Fiintele umane, considerate cele mai inteligente specii ala planetei, nu realizeaza ca fiecare vorba sau fapta, fie ea cat se poate de marunta, poate sa raneasca aproapele nostru in cel mai rau mod posibil.Omul, in drumul sau spre atingerea nemuririi sufletului, e menit sa aiba parte de experiente placute si neplacute, toate avand scopul final de a ne invata ce inseamna de fapt viata.


Acestea ne arata cat de mult trebuie sa pretuim faptul ca traim, sa ne bucuram de frumusetea Soarelui care ne incalzeste sufletul si corpul... si repet: sa ne inveselim, chiar daca greul mereu bate la usa, cu gandul ca avem putearea de a spune in fiecare zi: Traiesc!Oamenii sunt niste piese intr-un joc numit 'viata'! Suntem manipulati de putere, de lucruri inventate pentru a ne diferentia unii de altii pe Pamant, pentru ca in fata Judecatorului suntem toti egali.


Nimeni nu mai are puterea de a abuza de categoria sociala din care face parte, aceasta categorie care ii pune pe unii in varful piramidei, glorificandu-i pentru reusitele lor de-a lungul vietii, reusite dobandite prin mijloace oneste, iar pe altii ii arunca in mizeria lasata in urma de unele persoane. Putem fi regi, imparati, presedinti, preoti, doctori, comercianti sau simplii muncitori, toti avem acelasi inceput si acelasi sfarsit, aceleasi drumuri catre Imparatie, catre nemurire.
Fantastii nu se dau inapoi sa faca salturi, sa viseze neganditul, pentru ca, cine stie, intr-o buna zi, pestele sa devina animal, iar maimuta - om.

Un invingator...


Motto:

Adevarata calatorie a descoperirii inseamna nu a cauta taramuri noi, ci a vedea cu ochi noi!


BIBLIA INVINGATORILORCand invingatorul comite o greseala, spune: 'Am gresit!' si invata lectia.Cand invinsul comite o greseala, spune: 'Nu e vina mea!' si arunca vina pe altii.
Un invingator stie ca adversitatea este cel mai bun invatator.Un invins se simte victima in fata adversitatilor vietii.
Un invingator stie ca rezultatele actiunilor lui depind de el.Un invins crede in existenta ghinionului.
Un invingator munceste mult, dar isi si creeaza mult timp liber pentru el insusi.Un invins este o persoana mereu 'foarte ocupata', care nu are timp nici pentru ai lui.


Un invingator infrunta provocarile una cate una.Un invins le evita si nu indrazneste sa le infrunte.
Un invingator promite, isi da cuvantul si si-l tine.Un invins face promisiuni, dar nu da nici o asigurare.
Un invingator spune 'Sunt bun, dar voi fi si mai bun!'Un invins spune: 'Nu sunt chiar asa de rau ca multi altii...'
Un invingator asculta, intelege si raspunde.Un invins doar asteapta pana cand ii vine randul sa vorbeasca.
Un invingator spune: 'Trebuie sa existe o cale mai buna de a o face...'Un invins spune: 'Asa am facut-o intotdeauna!'


Un invingator este o parte din solutie.Un invins este o parte din problema.
Un invingator tine seama de 'cum se vede zidul in intregime.'Un invins tine seama de 'caramida pe care trebuie sa o puna.'
Un invingator ca tine impartaseste acest mesaj...Un invins, ca ceilalti, este egoist si il pastreaza numai pentru el insusi...


UN SALUT TUTUROR INVINGATORILOR!
Ce inseamna un DESTIN?Destinul nu este o chestiune de sansa, este o chestiune de alegere; nu este un lucru care trebuie asteptat, este un lucru care trebuie realizat.

RUGA


Motto:

Faceti primul pas cu credinta. Nu trebuie sa vedeti intreaga scara. Trebuie doar sa faceti primul pas!


Sa ne rugam !
Se spune ca doi oameni au pornit dimineata la drum. Dupa un timp au ajuns in fata unui pod subred. Primul nu s-a oprit, nu s-a codit si a trecut, nepatind nimic. Al doilea s-a pus in genunchi si s-a rugat insistent la Dumnezeu sa-l apere. In timp ce trecea pe pod, podul s-a rupt.
MORALA: Primul om care a trecut s-a rugat de dimineata. Al doilea numai atunci cand a avut o problema ...

Asculta-mi, Doamne, ruga!
Asculta-mi, Doamne, ruga! E una-ndurerata,
Cand sunt atat de rece si gol ca niciodata,
Cand nu mai port in suflet credinta si iubire
Si tot ce sunt acum e plans, nefericire.
Se pleaca-n rugaciune o inima bolnava,
Un om cu mii de gresuri, o vale, o epava,
O trestie ce, franta, sub vantul rau se pleaca,
Un jar ce slab mai arde, o albie ce seaca.
Te strig, abia se-aude, din inima mahnita,
Lipsit de-orice nadejde, o floare ofilita,
Cu sufletul in tremur, topit de asteptare,
Sa-ntinzi o mana calda, un brat etern si tare.
Asculta-mi, Doamne, ruga si vino iar la mine,
Sa simt iar bucuria, s-o cant cum se cuvine,
Sa laud al tau Nume, sa stie tot pamantul
Ca Tu esti Mangaierea, Iubirea si Cuvantul.


Toate gandurile cu adevarat intelepte au fost deja gandite de mii de alti oameni inaintea noastra; ca sa le facem insa cu adevarat 'ale noastre', trebuie sa le gandim iarasi noi insine, sa le repetam cu evlavie si respect, pana cand vor deveni o parte din viata si experienta noastra intima.

PARADOX



Motto:

Lipsa totala a umorului face viata imposibila!


Lumea in care traim
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin, cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin; avem mai multe accesorii, dar mai putin timp, avem case mai mari, dar familii mai micii.
Mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea tarziu; ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.


Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile, vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des; scriem mai mult dar invatam mai putin, planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata; am adaugat ani vietii si nu viata anilor, am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior, am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune; am curatat aerul, dar am poluat solul, am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.


Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de o noapte si corpuri supraponderale; acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete, oamenilor mari si caracterelor meschine.
Aminteste-ti sa petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate; aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.


Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment, pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai, fa-ti timp de o sarutare si o imbratisare care vor alina durerea atunci cand sunt sincere.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati.
Suntem ceea ce gandim. Tot ceea ce suntem ia nastere din gandurile noastre. Cu gandurile noastre construim lumea.

DISPERARE



Motto:

Accept sa fiu ultimul om, daca a fi om inseamna sa semeni cu ceilalti!


Disperare ... deznadejde!
Asa cum bine spun, 'viata noastra nu este precum cea a semenilor nostri'. Greu de inteles pentru cei ce nu le calca pragul. Intr-o lume plina de nenorociri, necazurile altora sunt aproape derizorii. Sunt perioade in viata fiecaruia in care toate merg prost si parca toate vin in acelasi timp, de aici si expresia 'un lucru rau nu vine niciodata singur'...
Cum oare s-ar explica disperarea? De ce ne ascundem in intuneric? Vrem noi sau nu dupa disperare, speranta se duce de rapa si nu mai ramane mai nimic, decat un sentiment de 'da si vom trai deamu pana la urma'... Disperarea are multe chipuri. Cand sunt disperat infrunt situatia, la ce sens sa ma feresc ... daca sunt tinta ei? Trebuie o judecata cat de cat lucida si un pic de optimism, forta sta in noi ...


Crezi ca eu nu imi dau seama ca am probleme? Crezi ca nu m-am intrebat de atatea ori daca nu sunt altfel decat ceilalti la modul cel mai rau posibil? E rau sa stii cum esti, sa iti dai seama ca nu ai un loc si un timp al tau, e atat de dificil sa te lupti intotdeauna cu tine, incat sa te asiguri ca ai sa vezi ziua de maine. Si cosmarurile din atatea nopti care m-au dat peste cap, fiindca nu ma mai inteleg, nu imi vad rostul ca si cum din start sunt exclus din societate.
Cand problemele sunt suficient de complexe din punct de vedere emotional, situarea in rational nu mai este posibila. Traiesti intens o emotie, o stare, simti ca emotia pe care o traiesti nu poate sa mai fie in tine si presiunea de a o exprima este foarte puternica. Indiferent de situatie, cauti un loc in care sa o manifesti, iti este foarte greu sa te stapanesti, sa te controlezi, sa gasesti un raspuns in realitate...


Traim intr-o tara naspa. Oamenii, o mare majoritate sunt de cacao. Prietenii sunt doar pe interes, educatia e la pamant, fetele sunt impinse in bratele prostitutiei, clasa politica e corupta pana in maduva oaselor. De unde aceasta imagine a realitatii? Din disperare, evident. Greu de crezut, dar nu mai putin adevarat, patronii disperarii sunt cei care se uita stramb la tine cand te vad ca zambesti.
Patronii disperarii sunt peste tot si uneori atat de eficienti, incat, fara sa-ti dai seama te trezesti ca le dai dreptate. Fiecare particica de disperare e pretioasa. Fiecare dorinta de renuntare se adauga raului invizibil care ne ineaca fara sa-l vedem, fiecare resemnare in fata inevitabilului construieste o arma pe cat de letala pe atat de legala: propria noastra disperare
.


Disperare ... deznadejde? De unde-s gandurile astea? Eu, cu ajutorul Maicutei Domnului, cred ca am sa ma mantuiesc. Usa raiului e deschisa, numai noi sa vrem sa intram in el, Dumnezeu nu obliga pe nimeni, cu nadejdea asta traim pentru ca 'puterea lui Dumnezeu intru neputinte se desavarseste'.
Tot timpul asta sa faci: cazi si te ridici ... Nu te lasi in disperare.
Definitia disperarii:Disperarea este tristetea nascuta din ideea unui lucru viitor sau trecut, a carui cauza de indoiala a fost inlaturata.

UMILINTA



Motto:

Solutia unei probleme schimba natura problemei!


Umilinta si orgoliu
Am auzit de nenumarate ori o vorba: 'sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate sa duca'... dar cat poate sa duca? De cate ori se poate ridica dupa ce a cazut invins? De cate ori o poate lua de la capat? Cate lovituri are voie sa primeasca pana in clipa in care nu mai e in stare decat sa moara? Care e limita suportabilului uman? Unde se opreste drumul acesta pe care mergi din rau in mai rau? Cate umilinte e in stare sa suporte moralitatea unui om?
Pentru ca fiecare insucces al nostru e o umilinta... dar o umilinta si mai mare e atunci cand te ridici ca sa o iei de la capat... e ca si cum te-ai ruga de soarta: 'loveste-ma iar, distruge-ma tu, pentru ca eu nu sunt in stare!' Off, de ce sa lupti cu destinul cand nici un om de pana acum n-a reusit sa-l invinga?


Cat timp o sa mai fim atat de ignoranti incat sa credem ca avem dreptul neconditionat la fericire? O parte de fericire cat un firicel de nisip se plateste cu un ocean de durere...
Atat de departe de tot, de lume, de mine, de ce-am fost odata... odata cand? Existam, dar nu mai mult decat un copac sau o piatra... si acum? La fel, nimic! Dar cat de greu e sa fii si nimic!
'Umilirea e cel mai greu atentat la adresa libertatii'. Sa nu credeti ca nu-mi port crucea cu capul sus, dar as vrea, macar o data sa pot iesi in lume fara sa fiu umilit. Te simti umilit, in timp iti trece si uiti de intamplare, dar apoi, ca sa se inchida cercul, apar semnele
...


Fiecare din noi balanseaza un asemenea cerc. Unora le place sa-l numeasca 'ghinion', altora 'soarta', dar in fond, cu toti stim ce este: lovitura intamplarii. Oare ce o poate opri?
Umilirea este infantilizare. Umilit fiind, cunosc regresia la stadiul in care se hotaraste pentru mine pentru ca eu nu pot hotari in privinta mea. Dar nu pot nu pentru ca nu pot, ci pentru ca putinta mea este impiedicata sa se manifeste. Umilirea aduce in mine constiinta propriei mele infirmitati. Hotarandu-se in locul meu, sunt invalidat, sunt transformat in mod automat in infirm.


Tocmai pentru ca imi sustrage posibilitatea de a fi eu, umilinta imi semnaleaza in mod negativ, granita de unde trebuie sa incep sa fiu ca un produs al deciziei mele. Ea este totodata cumpana intre libertate si orgoliu si, stie ca ceea ce este superior nu poate umili.
Eu nu mai sunt eu, eu nu mai sunt decat umilinta mea, felul cum sunt infiintat din afara mea... Eu nu mai sunt astfel decat felul desfiintarii mele. Umilinta este desfiintare. A fi umilit pana la capat inseamna a nu mai putea sa te hotarasti in nici o privinta, inseamna a fi 'hotarat' de la un cap la altul.


'Eu' nu mai are in sine nici o valoare, ci este produsul unor determinari straine de mine.
Ce parere ai?Daca explici ceva atat de clar incat oricine poate pricepe, se va gasi cineva care sa te inteleaga gresit?

COMPASIUNE



Motto:

Toti traim sub acelasi cer, dar nu toti avem acelasi orizont!


Cercul compasiunii
Atunci cand vorbim despre compasiune, de obicei ne gandim la a lucra cu cei mai putin norocosi. Nu exista nimic mai avansat decat relationarea cu ceilalti. Nu exista nimic mai avansat decat comunicarea - comunicarea plina de compasiune.
In fiecare din noi exista multa blandete, multa sensibitate. Atingerea acestui loc deosebit de vulnerabil trebuie sa fie punctul de plecare. De fapt aceasta este compasiunea. Cum se simte sa invinuiesti? Cum se simte sa respingi? Cum se simte sa urasti? Cum se simte sa fii cuprins de indignare, revoltat ?


Compasiunea? Adevarata compasiune este intelegerea problemelor altui suflet. Cineva poate avea compasiune si totusi sa nu se implice in situatia respectiva? Da, este adevarat pentru ca nimeni nu intelege insa ce este sufletul...
Ne apreciem ca suntem buni sau rai, priceputi sau nepriceputi, realizati sau ratati in fiecare zi, in fiecare saptamana, in fiecare luna si in fiecare an al vietii noastre. Nu vrem sa gresim, pentru ca atunci ne vom simti rau. Insa am putea fi mai plini de compasiune fata de toate partile din care suntem alcatuiti. A ne simti buni ne poate face sa ne simtim bine.
Daca suntem dispusi ca prin meditatie sa fim constienti nu doar de ceea ce este confortabil, ci si de cum se simte durerea, daca chiar aspiram sa ramanem treji si deschisi la ceea ce simtim, sa recunoastem si sa luam cunostinta de acestea in fiecare moment si in cel mai bun mod, atunci simtim schimbarea.


Actiunea compasionista - a fi acolo pentru ceilalti, a fi capabil sa actionezi si sa vorbesti intr-un mod care comunica - incepe cu a ne vedea pe noi insine cand devenim rai sau cand suntem buni. Chiar in acel punct, putem vedea faptul ca exista o alternativa mai larga, un loc mai gingas in care putem trai. Acel loc daca-l putem atinge, ne va ajuta sa ne deschidem la orice am simti. Vom descoperi aceasta pe masura ce se va schimba ceva in noi.
Vechile noastre sabloane vor incepe sa-si piarda influenta si vom incepe sa vedem fetele si cuvintele oamenilor care sunt cu noi. Esenta vorbirii pline de compasiune sau a actiunii pline de compasiune este sa fii acolo pentru oameni, fara a te da inapoi ingrozit, infricosat sau infuriat.


Daca vom incepe sa fim sensibili la orice simtim cu un fel de bunatate, scutul nostru se va topi si vom gasi ca mai multe domenii din viata noastra sunt practicabile. Pe masura ce invatam sa avem compasiune pentru noi insine, cercul compasiunii pentru ceilalti - 'ce' si 'pentru cine' si 'cum' putem lucra - devine tot mai larg.
Entropie:
'Orice lucru care incepe bine se sfarseste prost. Orice lucru care incepe prost se sfarseste si mai prost.'

SPERANTA


Motto:

Viata poate fi inteleasa numai privind inapoi, dar trebuie traita privind inainte!


Speranta ... visul celui treaz!
Auzim adesea: 'speranta moare ultima'. Asa o fi oare? Speranta nu este convingerea ca lucrurile vor lua o intorsatura buna, ci convingerea ca ceea ce faci are sens indiferent ce intorsatura iau lucrurile.
Ce ti-e si cu speranta asta? Ce bine si usor ne-ar fi fara... e autoamagire, modalitate de amanare a acceptarii unei situatii care nu ne comvine, lucrul de care ne agatam cand se strang norii, credinta, motivatie ... nu stiu, dar asta chiar ca moare ultima, nu moare nici sa vrei s-o ucizi si, chiar daca moare tot nu se preda.
Cred ca fara ea am putea depasi si accepta mai usor niste situatii, dar uneori ne da si putere... ca ce chestie daca ai toate datele concrete si obiective impotriva unei situatii, tu tot speri?
Eu unul as zice 'speranta nu moare ultima - nu intotdeauna'. Uneori, chiar adesea, ea, speranta, sau moare cu mult inaintea celor care au gazduit-o pentru o vreme sau o abandonam noi insine, asa, de buna voie. La alti oameni nu este valabil. Omul care spera, nu este liber!


La ce speram?


1. La ceva imposibil. Ce rost are sa speram la asa ceva? Singurul rezultat este ca speranta in lucrurile alea imposibile (sau posibile dar cu o sansa de realizare imfima) va aduce dupa sine dezamagirea, frustrarea si amaraciunea atunci cand ceea ce speram nu se va intampla. Asta nu este speranta, este visare cu ochii deschisi - acu' ce sa zic, visarea nu e ceva rau in sine, atat vreme cat suntem constienti ca doar visam.Speranta de acest fel duce la o viata sterila, asteptand sa pice de la cel de sus.


2. La ceva posibil. Pai atunci nu e bine sa punem umarul la transpunerea in realitate a acestor lucruri posibile in loc sa asteptam, sa speram ca ele se vor intampla asa, ca din senin sau cu ajutorul altora? In acest caz speranta indeamna la lene, inactivitate si la dependenta de factori externi - in loc sa luptam singuri pentru ceea ce vrem, stam si speram ca poate se rezolva cumva, nu e nevoie sa facem noi tot ce ne sta in putere, e nevoie doar sa speram ca ceva bun ni se va intampla.


Speranta de acest fel duce la o viata apatica, asteptand sa pica de la cei de alaturi.
Stau si eu si ma gandesc: daca speranta ar fi fost ceva atat de bun, de ce a fost si ea indesata in cutia Pandorei, laolalta cu toate relele? As zice ca nicidecum dintr-un motiv, altul decat faptul ca si ea, speranta, nu era cu nimic mai breaza decat celelalte: boala, durerea, frica, minciuna si alte alea, care mai de care.


Oricum, faptul ca i s-a trantit capacul in nas tocmai cand era sa iasa, se pare ca n-a fost de prea mare folos. Devreme ce o intalnim astazi la tot pasul inseamna ca, in cel din urma, trebuie sa se fi strecurat afara din cutie, prin vreo fisura.
Gandurile de bucurie, buna dispozitie si curaj vindeca, mangaie, alina iritarea si sporesc enorm eficienta fiintei prin multiplicarea puterilor mentale. De aceea, nu va pierdeti niciodata speranta
!

NOSTALGIE


Motto:

Nici o razbunare nu este mai mare decat uitarea!


Nostalgie, ura ... de ce?
Astazi imi este dor ... Am impresia ca au trecut pe langa mine atatea clipe pe care nu am stiut sa le pretuiesc. E intensitatea cu care traiesc acest sentiment al amintirilor, al momentelor importante care mi-au marcat drumul spre viata. Cu fiecare clipa care trece ma adancesc mai mult intr-o uitare de sine care nu e tocmai nimerita pentru mine, mai ales in momentul acesta...


Ma intreb daca mai exista ceva in lumea asta in afara de suspiciuni, reprosuri, suparari, invidii, prostie, nepasare, interese si ganduri rele. Ma incapatanez sa cred ca exista ceva bun, orice, macar 1% din tot ce se intampla.
E o incapatanare prosteasca, din cate vad. Fiecare greseste, poate unii mai mult, altii mai putin, depinde de context, de imprejurare, de mentalitatea fiecaruia, de ce gandeste in clipa aceea, de ce simte, de cat de sensibil este. Nimeni nu este de vina pentru ca nu poti ajunge acolo unde vrei, nimeni nu e responsabil pentru ca altii, care sunt mai presus, vor sa fie totul asa. Nu trebuie sa confunzi lucrurile, trebuie sa-ti dai seama ca exista si oameni care iti vor si binele.


Nu pot spune decat ca este trist, tot ce se intampla mi se pare o mare nedreptate. Ce ar fi daca totul ar decurge in ordine, asa cum ar trebui sa fie, asa cum meritam sa fie? Poate ar fi prea perfect si atunci ne complacem in situatiile date.
Si, cat de departe mai poti merge, cat mai poti crede ca si pentru tine exista ceva frumos? Deziluzii, dezamagiri, impacari, totul e trecator, chiar si noi insine. Ne consumam fiecare clipa cu rautati si asta din cauza ca altii se comporta inadecvat cu noi. Avem impresia ca putem fi macar unul mai presus altuia, cand de fapt suntem in aceasi situatie.
Lumea asta ne inraieste, ne face uneori sa nu mai tinem cont de cum suntem, de ce am vrea sa fie in viata noastra si atunci simtim ca toata ura care ne apasa, care constrange un suflet sa se inchida in el, nu face decat sa se evapore ceva frumos, ceva la care tii, ceva care e uneori numai pentru tine.


Si atunci te tot gandesti daca mai merita ceva, daca nu cumva ai gresit prea mult in lumea asta nenorocita care nu ti-a dat decat suferinta. Care ar fi raspunsul pentru tot ce se intampla?
Care ar fi raspunsul pentru viata asta chinuita in care ai parte numai de umilinte si altora, mai prejos decat tine, le este foarte bine? As vrea sa gasesc raspunsul la intrebarea asta, doar atat...
O, omule! Daca iti umpli lampa doar cu apa, nu vei fi in stare sa risipesti vreodata intunericul. De aceea umple-o intotdeauna cu uleiul pur al gandurilor corecte. Fie ca ele sa devina torta care sa-ti lumineze calea!

Tristete alaturi de Fericire...


TRISTETE


Motto:

Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi!


Tristete vs Fericire...
Cineva spunea 'ca prin scris si vorbit se vindeca sufletul'. Se pare ca la mine nu are efect... sunt din ce in ce mai trist... se pare ca ma reprezinta... cu toate ca sunt o fire vesela.
E chiar atat de greu? Se pare ca tristetea si fericirea sunt surori si merg mana in mana... nu putem trai fericiti daca nu exista si putina tristete... cred!Tristetea este atat de neagra, atat de cruda! Te face sa fii nedrept, sa fi rau si nefericit! Te face sa nu mai ai puterea de a lupta pentru ceea ce ai crezut ca este al tau, te face sa te inchizi intr-o cochilie si sa traiesti din amintiri! Amintiri UNICE, pe care tristetea le va sterge cu timpul...


'Zambeste ca nu stii niciodata cine se poate indragosti de zambetul tau'... spunea o vorba. Daca nu am avea tristete nu am sti sa pretuim fericirea si nici amintirile. Problema este sa stii sa te ridici din tristete, sa nu lasi niciodata sa te cuprinda amagirea clipelor de ieri, totusi maine este un nou rasarit de soare si nici o furtuna nu tine o suta de ani si... fericirea va veni cand nici nu te astepti.
Oare ce traim cu mai multa intensitate ... fericirea sau tristetea?
As vrea sa trec mai usor peste toate, sa alung tristetea, sa redevin ceea ce am fost. As vrea sa gasesc o sita care sa cearna tot trecutul meu. Sa lase suferintele sa zboare, sa se dezintegreze in neant, iar eu sa raman doar cu ce a fost frumos, cu amintiri care sa ma faca sa zambesc cu nostalgie.


Asa as pasi mai increzator in viitor, nazuind la culmi pe care n-am indraznit sa le escaladez pana acum, sa ma bucur de aerul rarefiat pe care au privilegiul sa-l respire doar cerbii si acvilele, sa ma pot intoarce apoi revigorat printre oameni.
Salbaticia naturii sigur m-ar face mai puternic pentru jungla vietii in care traiesc, cu amintiri si sperante la un loc.
Daca as reusi toate astea, atunci sigur as putea sa zambesc, desi ochii inca imi mai tradeaza o unda de tristete.
Si as mai vrea ca zambetul sa se transforme pe nesimtite in ras, in pofta de viata... chiar daca cineva m-a atentionat ca rasul e un animal periculos...

Ce inseamna sa fi trist?

Cel mai trist moment e atunci cand te afli singur in propriul tau interior!

miercuri, 27 august 2008

Iarta-ma...iarta-ma

As vrea sa...


Calatoresc in timp.Pur si simplu sunt curios ce va fi mai departe, ma arde un foc invizibil de o bucata de timp, o viata de om e mult prea putin!Mintea mi'e invaluita in fictiune, sa fiu nemuritor sa traiesc mii de ani sa supravietuiesc sutelor de razboaie, caderi economice, topiri, inghetari etc.Sa cunosc dinastii intregi, sa fiu necunoscut, sa stau sa observ primordialitatea lumii.Da, cred ca inca suntem in procesul de creatie, 2000 de ani de cand existam, poate mai traim inca 1000, sau inca 10 milioane de ani, nu conteaza vreau sa stiu.


Sa imi treaca prin mana toate tehnologiile posibile, sa asimilez cat mai multa informatie.Nu visez sa conduc masini zburatoare,fantezii star wars, in nici un caz.Vreau sa vad cum se schimba pamantul, oamenii.Oare isi vor schimba starea de spirit ? Sau vor ramane la fel de rai.Da, oamenii sunt rai, este dovedit.Sunt curios in privinta solutiilor catastrofelor globale, pana unde va fi dispus omul sa ajunga ca sa supravietuieasca.Ma duce gandul la arhicunoscuta carte a lui Wells.Oare se vor forma alte rase de oameni, rase care depasesc imaginatia oricarui scriitor SF.


Am atatea idei despre viitor, incerc sa le gandesc pe toate in acelasi timp si esuez dramatic si ma chinui sa stiu, sa intuiesc, sa fiu ca batranul dascal a lui Eminescu, care strabate cu gandul mii de veacuri si vede cum soarele va fi cauza extinctiei, cum va aparea ranit si rosu, pe cale de a se stinge, cum planetele isi strica sensul si stelel cad precum frunzele unui copac in apropierea toamnei.Apocalipsa.Alt subiect controversat.Care a fost primul prevestitor a acesteia, sute de filozofi, mii de carti despre acest subiect.Mintea mi'a luat'o inainte, s'a materializat sub o forma vie si mi'a scapat de sub control.


Suntem un "musuroi de furnici" in infinitul univers, nu contam pentru nimeni, la fel cum nici noua nu ne pasa de vietatile inferioare.Incerc sa ma calmez, ma zbat degeaba.Poate nu voi vedea ziua de maine, si ma gandesc la nesfarsit.Ma intind in pat,incet, ma imprastii in spatiu si in timp si plutesc in infinitul vid, nu stiu nimic, nu vreau sa stiu.

vineri, 22 august 2008

Ce este dragostea ?


Din cele mai vechi timpuri, dragostea a fost preaslavita sau condamnata de catre poeti, prozatori si de cantareti. Ea este sentimentul divin ce te poate ridica instantaneu in al 9-lea cer sau ea te pot arunca cu violenta in al 9-lea iad.



Datorita dragostei neimpartasite, aproape toate poeziile de dragoste ale lui Mihai Eminescu descriu cu tristete acest sentiment. Poezia ‘Ce este amorul?’ il prezinta prin antiteze ce ii demonstreaza complexitatea.
In prima strofa se repeta titlul poeziei si se prezinta prin metafora ‘un lung prilej pentru dureri’ definitia acestui sentiment. Dragostea este privita ca un stapan rau, ce aduce numai durere. Acest tiran lacom isi cere tributul: mii si mi de lacrimi. Intensitatea sentimenteleor creste gradat, atingand apogeul prin superlativul absolut ‘mii si mi de lacrimi’. Dragostea este personificata fiind considerata o fiinta. Prin alegorie, ea devine ceva concret, real, aproape palpabil



Dragostea este considerata in strofa a doua a poeziei un blestem. El te leaga pe veci de singura dragoste adevarata ‘incat sa n-o mai poti uita viata ta intreaga’. Dragostea capata un caracter magic, fiind personificata in blestem. Ea este o boala incurabila de care nu poti scapa pana la moarte. Iubirea ne face sa privim atenti persoana dorita astfel orice semn insignifiant pentru altii ne poate capta atentia si ne poate face fericiti(‘De-un semn din treacat de la ea/El sufletul ti-l leaga’).


Dragostea are nevoie de intimitate. Aceasta este ceruta de catre inima(‘Cum inima ta cere), care este personificata, atribuindu-I-se rolul intregii noastre fiinte. Omul nu mai este om, el ajunge sa fie format numai din imina.
Strofa a patra neaga intimitatea creandu-se astfle o antiteza intimitatea-universalitate”dispar si ceruri si pamant’, indragostitii devenind centrul universului, si fiind cunoscuti de toata lumea. In inima universului, in loc deschis iubitii isi creaza intimitatea lor spirituala(‘Totul atarna de-un cuvant soptiti pe jumatate’-epitet).



Obsesia sentimentului de iubire este vazuta ca un lucru de care nu poti scapa, in afara de momentul cand esti cu persoana iubita. Un gest mic personificat’pas facut alene’ , ‘o dulce strangere de mana’(epitet) , ‘un tremurat de gene’ il urmaresc pe indragostit saptamani intregi.
Tot ce aduce aminte de iubita, il incanta pe indragostit. Amintirile meforizate prin cuvantul ‘luminatori’(care indica drumul)iau proportii cosmice, fiind comparate cu soarele si luna(‘te urmaresc luminatori ca soarele si luna’). Amintirile sunt un sentiment pregnant, lucru simbolizat de cei doi astrii , ai zilei si ai noptii.



In ultima strofa iubirea este considerata o prescriptie a destinului, o partea Karmei. Prin personificarea metaforica ‘liana’ ea simbolizeaza liantul dintre doua persoane. Apa reprezinta o piedica impotriv iubirii dintre doi oameni, insa in cele mai multe cazuri ea este depasita cu usurinta.
In viziunea autorului dragostea este o parte a vietii, o jertfa ceruta de destin, o boala, un blestem al karmei si o legatura foarte puternic

Adevarata DRAGOSTE consta in dans ?


Recados e Imagens - Amor - Orkut

Recados'>http://www.glimboo.com/">Recados, Gifs e Imagens no Glimboo.com


vineri, 8 august 2008

Moralitatea adolescentului si a tinerilor din ziua de azi, Credinta

Moralitatea adolescentului:


Toate aceste aspecte ale partii materiale a tineretului interactioneaza cu componenta spirituala a sa. Este clar ca moralitatea este influentata de conditia sociala si de concepta tinerilor despre lumea materiala. Se poate usor constata ca in randul tot mai multor tineri moralitatea este la un nivel foarte scazut. La aceasta situatie s-a ajuns datorita mass-mediei, filmelor si datorita starii sociale a multor tineri: unii obisnuiti cu banii inca de mici, altii saraci dar dornici sa iasa din aceasta stare prin orice mijloace.

Doar urmarind emisiunile pentru tineret si citind revistele dedicate tot lor ajungem la o concluzie foarte trista. Vorbele sunt de prisos cand avem cu totii posibilitatea sa ne documentam in fiecare zi datorita mass-mediei.
Credinta si-a pierdut aproape orice mai insemna pentru tineret. Cati tineri de la orase mai merg la Biserica macar de marile sarbatori? Muzica promoveaza in general "liber-cugetatorii" si este "la moda" sa faci cum a facut orice membru al unei formatii indiferent de moralitatea sa.

Sa ne inchipuim revista „Hei!”, revista pentru tineret, apare bilunar. Ea, bineinteles, contine doua pagini de can-canuri din lumea muzicii a filmului, si nu numai. Evident ca ofera si trei topuri, precum si nelipsita pagina psihologica si nu de putine ori parapsihologica in care trei adolescente frustrate trimit o data la doua saptamini, inca de la prima editie, aceleasi trei scrisori: „Sint grasa”, „Am sinii prea mici” si „M-a parasit pentru ca am refuzat sa facem dragoste”. De asemenea, in fiecare numar (cum s-ar putea altfel?), retardata studenta in anul trei la agronomie, recomandata de redactie ca „psihologul care va intelege si va sta intotdeauna la dispozitie” raspunde la aceste trei scrisori cu aceleasi trei clisee: „Greutatea nu c”, „O sa-ti creasca” si „Ai luat decizia corecta”.Daca insa va inchipuiti ca acesta este singurul tip de publicatie pentru adolescenti, va inselati.

Exista persoane care pot mult mai mult si revistele la care acestea scriu. Bineinteles ca si in acestea vom gasi birfe, topuri si scrisori ale copilelor disperate, dar aceste publicatii sint mai mult decit atit. Ele contin pagini intregi (vai copacilor taiati pentru ele) de opinii legate de societate si de prejudecati, de eseuri pe teme tabu, si nu in ultimul rind, in forma ciresei de pe tort, de filosofie. Aceasta este pina la urma masura valorii intregii reviste si a efortului depus, pagina de filosofie, iar tema care respira atit de flagrant din toate rubricile de acest fel este una singura: Dumnezeirea.


Aceasta este concluzia la care am ajuns: este la moda sa scrii despre Dumnezeu, si nu numai sa scrii, ci si sa vorbesti, sa te certi, sa te paruiesti prin cafenele pentru a-ti apara punctul de vedere. Nu de mult o inalta fata preoteasca imi spunea ca spiritul voltairian a murit de mult si ca tinerii din ziua de azi nu mai simt nici o placere din a-l desfiinta pe Dumnezeu. Am constatat insa, mai tirziu, ca se insela amarnic. Tinerii se impart azi in doua categorii: rebelii - nu toti atei, dar eretici – si indiferentii – in general niste fiinte subumane.

Cei care cred cu adevarat in Dumnezeu mai intilnesti unul la zece mii iar aceia care mai iau apararea creditei o fac sub forma individualismului, solipsismului sau a aberantelor variatiuni misticiste. Si atunci inevitabil ma intreb: sa fie doar virsta sau revine moda? Nu sint un sociolog bun si nici un psiholog perspicace, dar inclin catre prima varianta: adolescentele minti in formare sint foarte usor de influentat si cum ideile eretice (cum le spune biserica) se gasesc pe toate drumurile, tentatia e mare.

Tinerii vad razvratirea fata de biserica sub care au crescut ca o emancipare, o indrazneala pentru care ar trebui sa fie felicitati, dar de foarte multe ori lupta lor se reduce doar la dorinta de a fi admirati. Adesea problemele palpabile, erotice, familiale, scolare sau de orice alta natura se transpun in plan metafizic pentru ca ei se simt neglijati, neprotejati de catre Dumnezeul lor – expresie a recent uitatei esente parentale. Ceea ce adauga un plus de nemultumire este ca nici unul dintre adultii din jurul lor nu pare a le lua in serios suferinta, nici parintii, carora de cele mai multe ori le vine si mai greu decit copiilor lor sa comunice, si nici consilierii, psihologii, doctorii, duhovnicii, etc - oameni la care niciodata nu vor apela de buna voie.

In realitate preotii (caci despre ei vorbim aici), mai ales cei trecuti de o virsta, se intereseaza mai mult de-o gramada de soarta tinerelor oi ratacite si nici nu dau o covirsitoare importanta „nerusinatelor” opinii pe care acestea le exprima. Lucrul este in schimb scuzabil, iar preotii isi vad de acatistele lor asemenea caravanei latrate de ciini, pentru ca marii majoritati a acestor revolutionari „le va veni mintea la cap”. Interesanta este insa deductia ce se desprinde din acest rationament. Cum ramine cu cei care se simt in continuare revoltati si contestatari, desi de mult au inceput sa se barbiereasca in fiecare dimineata? Inseamna ca inca nu si-au incheiat socotelile cu adolescenta si ca undeva, intr-un cotlon prafuit, inchis pentru renovare, ascunsa, dar inca in viata o problema se afla in stand-by. Asa sa fie oare?

"Tinerii din ziua de azi, nu mai au pic de bun simt!...", zice adolescentul imitandu-i in batjocura pe adulti. Dar chiar avem de-a face doar cu un cliseu ridicol? Am intalnit doua versiuni, pe care le reproduc mai jos, ale melodiei "Ani de liceu" din filmul "Liceenii" aparut prin anii 80. Prima este versiunea originala din film, ia a doua este o creatie recenta, a unui grup tip "ciuperca muzicala postrevolutionara". Diferentele sunt edificatoare.

Pentru noul tineret, "emotiile la romana" si "greul de la mate" au fost inlocuite de "cercelul din buric" si "telefonul care suna in ore". Copii razgaiati si hedonisti, produse ale culturii fast-food si big-brother, crescuti cu snickersul in coltul gurii, si coca-cola in pahar, ei nu mai au timp de teme, vor sa fie lasati in pace sa pluteasca in sfertodoctia lor, dar sunt "exact cum si-au dorit".Dar totusi nu ar fi ceva normal pentru noua generatie??Stim cu totii ca , noi , tinerii din ziua de azi suntem foarte diferiti in comportament ,obiceiuri si nu numai de parintii si chiar bunicii nostrii.Dar sa nu generalizam.

Nu toti tinerii sunt la fel , fiecare copil e unic in felul fie fie prin gandire ,actiuni sau comportament si fiecare copil a fost educat de parintii intr-un mod unicat apropiat de valorile morale ale parintilor.Ceea ce este tragic este faptul ca exista parintii care nu s-au ocupat de educarea si cresterea copiilor intr-un mod normal si au fost aproape indiferenti la ceea ce face copilul.Acest lucru a dus in majoritatea cazurilor la aparitia unor tineri debusolati care ajung sa se drogheze , sa se lase de scoala sau chiar mai rau sa comita infractiuni grave.Dar oare numai parintii sunt de vina.NU ,asta in mod sigur, intalnim adesea tineri provenind din familii cu statut social foarte impresionant sau familii simple dar care s-au ocupat de copii lor.Insa ce ii determina pe acesti copii sa ajunga un exemplu negativ pentru societate.

Eu sunt de parere ca aici intervin mai multi factori.In primul rand statul roman care nu se ocupa cum ar trebuii de buna educatie a “noii generatii” ,in al doilea rand mass-media.Mass-media are o influenta foarte mare asupra adolescentului modern deoarece tinerii din ziua de azi traiesc intr-o era a tehnologiei un televizorul si calculatorul au devenit obiecte des intalnite in casele noastre.Specialistii sunt de parere ca in ultimii 10 ani tineretul a fost “bombardat” cu mesaje cu influenta sexuala mare, trupele de muzica care au in componenta fete au inceput sa poarte costumatii din ce in ce mai provocatoare exemplu lor fiind urmarit si de tinerele fete care incearca cat mai mult sa semene cu idolii lor.

Dupa o lunga perioada de timp in care preocuparile legate de sex erau catalogate (in cel mai fericit caz) drept neserioase si imorale, mijloacele de comunicare in masa au fost invadate de subiecte "fierbinti". Indiferent de forma ei de manifestare, fie prin diverse publicatii, emisiuni de radio sau TV, filme, site-uri Internet etc, sexualitatea a patruns incet dar sigur pe piata romaneasca, producand un impact major asupra oamenilor, indiferent de varsta si sexul lor. Practic nu exista domeniu de activitate unde sexualitatea sa nu fie prezenta, fie ea explicita ori sugerata. Pana si banalele reclame la diferite marci de ciocolata sau cafea apeleaza la sexualitate.


Aceasta invazie de subiecte "fierbinti", strict interzise altadata a avut efecte benefice dar si negative asupra societatii.Si filmele au avut un impact negative asupra tanarului care urmarind aceste filme incearca sa-si imite eroii de multe ori acest lucru are efecte negative nu de multe ori vedem la stiri pusti care si-au omorat prietenii pentru ca asa au vazut in vreun film la televizor.

joi, 7 august 2008

Alin Garlea - Romania

ROLUL FAMILIEI

Rolul familiei

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influienteaza si modeleaza persoana umana.Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei e atat de mare ,incat ea egaleaza actiunea celorlalte grupuri sociale.Aceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care vin dinspre psihanaliza,psihologia sociala si sociologie sustinand ca familia este :adevaratul laborator de formare a persoanei.

Transformarea individului in persoana adica in ;individ cu status social” este intai de toate opera familiei.Sunt doua cauze care explica aceasta influeta a fam.asupra persoanei;una este legata de faptul ca actiunea fam.se exercita mai de timpuriu iar a doua de acela ca multa vreme fam. e calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune de socializare ,ea fiind identica cu intreaga lume sociala a copilului. Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de invatare este ca toate urca f.repede la inceput si apoi tot mai incet mai tarziu,avand deci o accelerare negativa.Aceasta inseamna ca eficacitatea actiunii mediului e f.mare in primii ani,mica mai tarziu si f.mica dupa 25-30 ani cand totul devine fix si imuabil;deci fam.

Ii revine astfel privilegiul de a-si exercita influeta de la inceput. Acest privilegiu este dublat de un al doilea;actiunea fam. nu e numai cea mai timpurie dar multa vreme e si singura avand pe deplin monopolul fiind singurul factor de socializare a copilului din perioada prescolara 1.Interactiunea dintre frati si ordinea nasterii Faptul de a fi nascut primul sau ultimul ,precum si acela de a fi copii multi sau putini ,are importante repercursiuni asupra dezv.persoanei. Voi lua cazul primului copil;multa vreme-un an cel putin el e singurul copil,in consecinta dragostea mamei si a celorlalti membri ai fam este concentrata asupra lui,fiind centrul de interes al tuturor. Cand este certat de tata e rasfatat de mama si bunici sau invers ,in asa fel incat copilul unic e de obicei un copil rasfatat,constiinta de sine pe care o dezv.este eminamente egoista –egocentrica.

Pentru copil parintii si cei din jur sunt niste instrumente si tentacole de care el se serveste ptr.satisfacerea trebuintelor.Astfel copilul ajunge sa fie un mic tiran,care stapaneste pe toti ceilalti,aservindu-I printr-o metoda sau alta printre care plansul. La inceput plansul este expresia unei dureri cu cauza interna sau externa.Parintii alertati de planset cauta sa faca copilului in voie pentru a inceta, fapt care dupa 10-20 de repetari copilul ajunge sa invete legatura dintre plans si sosirea parintilor in consecinta el nu va plange numai la durere ci si atunci cand doreste pur si simplu prezenta parintilor;in acest mod plansul ajunge sa fie primul act de interactiune orala cu cei din jur,a carui f-tie e cea de comanda catre cei apropiati pt a-ai face pe plac.

Daca primul copil nu este urmat de un altul,din copil prim devine copil unic,atunci atentia parintilor fata de el va si mai mult crescuta,. indeplinandu-I orice capriciu. Prin urmare copilul nu e numai rasfatat,dar e si mai cocolosit cu fel de fel de griji exagerate ptr a-l feri de boli ,uitandu-se faptul ca aceasta grija e cea mai sigura cale de a reduce rezistenta organismului .. Urm.caz- cand primul copil este urmat de al doileaDin unicul copil el ajunge cel mai mare si astfel trebuie sa fie cel mai cuminte renuntand la orice conflict in favoarea celui mic.

Atentia parintilor trece dintr-o data asupra copilului mic,copilul prim trecand pe un plan secundar facandu-l sa sufere un fel de detronare.(adler) IN diferitele conflicte dintre cei doi victoria poate fi de paretea celui mai mare dar de obicei lucrurile se intampla invers,parintii se amesteca in ac.conflict luand partea celui mai mic. Datorita acestor renuntari pe care c.mare e silit sa le faca in fav,celui mic ,precum si lipsa de afectiune,copilul mare va dezv.o personalitate de invins ajungand o persoana supusa si introverta.

In cazul cand acest complex al detronarii ia forme mai grave ,copilul mare ajunge la o serie de acte bolnaviciaose cu care reactioneaza fata de parinti in sens de razbunare;urinatul in pat e una din ac.reactii. Copilul mic datorita faptului ca se bucura de afectiunea si concursul parintilor reuseste cu ajutorul lor sa iasa invingator in cele mai multe conflicte,el va dezv.o personalitate agresiva si combativa,va fi o persoana cu o mare putere de initiativa si o fire extroverta.

IN cazul cand copilul mare este fetita iar cel mic este baiat, aceasta orientare a firi si personalitatii celor doi, copii are efecte bune cu conditia sa nu se faca exagerari.Aceasta deoarece firea agresiva si puterea de initiativa se potrivesc f.bine vietii pe care baiatul e chemat sa o duca,tot asa precum supusenia fetitei e o trasatura f.potrivita ptr.viata pe care ea e chemata sa o traiasca.Lucrurile stau mai putin norocos in cazul invers,cand copilul mai mare este baiat si cel mic fetita,aceasta deoarece dezv.personalitati lor se va face in contradictie cu firea si rostul lor.Fetita care e mai mica ve dezv. mai multe insusiri masculine de agresivitate si initiativa iar baiatul va avea trasaturi feminine adica supusenie si lipsa de initiativa.

In cazul cu trei copii,copilul mare isi pastreaza aceleasi caractere dar putin atenuate,deoarece el gaseste o anumita consolare in faptul ca rivalul sau ,copilul al doilea,ajunge sa fie c.mijlociu si sa sufere si el pe urma copilului mai mic.atunci c.mijlociu avand un frate mare si unul mic el va ajunge sa aiba dezv. cea mai echilibrata avand o justa balanta intre agresivitate si supusenie,retragere in sine si spirit de initiativa.Copilul ultim dezv. caractere specifice copilului mic,intucat insa dragoste parintilor s-a mai racit intre timp,concursul si afectiunea pe care el le va primi din partea parintilor vor fi mai reduse.

In acest mod trasaturile de agresivitate caracteristice copilului celui mai mic vor fi atenuate,De asemenea se constata o atenuare si la copilul mai mare el dandu-si seama de detronarea c.al doilea care a fost dusmanul sau,prinde sentimente mai bune fata de e si de parinti si mai ales de copilul cel mai mic D.p d v psihologic situatia cu trei copii este situatia cea mai fericita ,capabila sa dea cele mai normale si sanatoase rezultate.

Lucrurile iau o trasatura cu totul diferita la aparitia celui de al 4-lea sau al 5=lea copil.Acest copil nu este asteptat cu dragostea si infrigurarea cu care a fost primul si al doilea el este privit cu o oarecare nemultumire ,astfel devenind cazul copilului nedorit,socotit ca o sarcina ptr.fam atat d.p.d.v familial, social cat si economic.Daca copilul prim era imbuibat cu prea multa dragoste ,ultimul fiind nedorit este tratat cu raceala.Urmarea poate fi un sentiment de culpabilitate neexplicata ptr,copil care ii va sapa vointa si increderea in cei din jur,ii va inchide firea sau eventual o revolta contra fam.urmata mai tarziu de o revolta contra oricarei ordini sociale si f. curios o cautare si sete de dragoste,pe care cu greu o va gasi din cauza lipsei de incredere in oameni.

Copilul nedorit are sentimentul de a fi fost frustrat de ceva ce I se datora,anume de dreptul de a iubi si de a fi iubit,in sensul cel mai larg al cuvantului.Tot aici in acest grup al c,nedoriti trebuie grupati si copii din flori 2.Relatiile dintre copii si parinti Relatiile dintre frati si suror nu depind insa numai de ordinea nasterii ci de atitudinea parintilor.E in afara de orice indoiala ca educatia unui copil ,judecand dupa toata experienta pedagogica de veacuri,precum si dupa rezultatele obtinute de nesfarsitul sir al cercetarilor experimentale si statistice ,de laborator.,nu se poate obtine nici numai prin pedeapsa ,nici numai prin recompensa ,ci prin o justa combinare a lor.

Aceasta combinare variaza de la individ la individ ,dupa cum natura sa este mai recalcitranta sau nu ,si dupa imprejurari ,dependente de situatia sociala si economica a fam.si bunatatea sufleteasca a parintilor;uneori balanta e pastrata alteori nu,pedeapsa sau recompensa tragand mai greu in cumpana.Sa luam cazul cand balanta e in fav.metodelor corective de pedeapsa.Ecazul parintilor rai la inima de la natura sau inraiti de pe urma imp[rejurarilor prea vitrege in care au trait.La fel e cazul parintilor mult prea moralisti,preocupati intr-o masura excesiva de desavarsire morala a odraslelorlor.

In toate ac.cazuri copiii sunt pedepsiti si adeseori in modul cel mai brutal pt.cele mai mici transgresiuni ale codului familial si social.Uneori ac.pedeapsa le e aplicata chiar din senin ptr.simplu fapt ca parintii au un necaz care nu priveste cu nimic copiii;in alte cazuri pedeapsa e aplicata deoarece parintilor li se pare ca progresul copiilor merge prea incet,iar alteori fiindca sotii sunt certati sau eventual barbatul a suferit o admonestare sau pedeapsa la slujba. Rezultatele in toate aceste cazuri pot lua 2 cai;supunerea copiilor sau revolta lor.In cazul supunerii,- copilul dezv.o personalitate f.supusa care nu are nici o parere si nici o initiativa ajungand personalitati invinse,cu vointe frante ,cu mentalitate de sclav ,incapabili de a da ordine;,in societate sunt considerati copii cuminti si buni dati drept model.

Situatia lor devine neplacuta atunci cand ei parasesc fam.si intra intr-o lupta apriga a vietii;de dat aceasta ei se dovedesc niste invinsi,ptr ca sunt lipsiti de initiativa si curaj,nu stiu sa mearga pe propiile picioare si ajung sa fie repede dezarmati. In celalt caz de revolta- copilul va ajunge sa dezv.o personalitate de revoltat in care dorul razbunarii clocoteste continuu si care asteapta prima ocazie de manifestare a rebeliunii sale iar cu timpul va ajunge un revolutionar pornit contra oricarei ordine si disciplinei ,cautand sa rastoarne totul.

Scrisoare catre mama ( incearca sa nu plangi )

Daca vrei sa iubesti, fii iubit !

Iubirea e ca un val , te face sa nu mai fii stapan pe tine,ai un alt stapan , nu mai esti tu.

Shakespeare cu “Romeo si Julieta”,a adus cel mai frumos omagiu acestei varste,surprinzandu-i esenta : iubirea, apropiindu-se de eroi cu dragoste,tandrete,intelegere,facand din doi eroi simbolul iubirii adolescentine dusa pana la sacrificiul suprem.

Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente , o certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta.Ea nu traieste decat atata vreme cat se crede vesnica iar cei ce sunt indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de mormant.Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat , adica dragostea.

Ea este un templu al tuturor , un lacas care asteapta un abur de dorinta , este un drum pavat spre eternitate Omul este si poate fi privit ca o entitate , un tot unitar.Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectie a multiple si diverse serii de relatii si interactiuni.
Sistemul este atat de inchis , cat si deschis , pt a se corela cu lumea si dainui Iubirea ca pasiune este una din cele mai impozante ipostaze ale iubirii in literatura. Ea se caracterizeaza prin atractie reciproca puternica, existenta unor obstacole in intalnirea sentimentului de iubire, prin incalcarea unor reguli ale comunitatii in care traiesc cei doi. In opinia lui Victor Hugo, „dragostea e chiar parte din suflet.

E un punct de foc in noi ,nemuritor si infinit ,pe care nimeni nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge.Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului.” Iubirea este unica, este absolut ireductibila, ea nu se mai repeta.Jose Ortega y Gasset spune ca „o dragoste deplina,care s-a nascut in adancul unei persoane nu poate probabil sa moara.Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv.

Circumstantele,departarea ii vor putea impiedica nutrirea necesara si atunci iubirea aceasta va pierde din volum,se va preface intr-un firisor sentimental,scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei.Acesta e simptomul adevaratei iubiri :a fi alaturi de obiectul iubit,intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale In mentalitatea arhaica iubirea este considerata o mare forta .

Iubirea este o tema existenta in toate literaturile din toate timpurile. Ei i se acorda o importanta deosebita, ca experienta umana fundamentala, care difera in functie de varsta, sex, stare sociala, credinta, epoca istorica sau apartenenta culturala. In literatura romaneasca , Eminescu este poetul care a impresionat prin poeziile de dragoste.Revista ''Flacara'' sustine aceasta afirmatie:''Indeosebi , poeziile de iubire ale lui Eminescu mi se par , in acest domeniu , ca niste munti de-a pururi invesmantati in omat , in vis si in splendoare , de-a pururi inalti si neajunsi , in rasaritul frumusetii si al poeziei.

Pentru ce poezia lui Eminescu subjuga atat de dulce , atat de greu , simtirea noastra?
Dar iubirea cuprinde si dezamagiri dintre care unele au un impact asupra intregii vieti. ''Iubirea este doctrinara , ia culoarea fiecarui veac.'' Erosul inseamna iubire , pasiune , spre deosebire de termenul ''agape'' , care defineste o iubire implinita. Dragostea in sufletul unei femei e ca o scanteie ascunsa in cenusa , nu totdeauna descoperita , un vis de dominatie , dar si de supunere , e o dorinta de amabila convorbire si un adapost intr-un pustiu.

Se remarca astfel ca marii scriitori ai literaturii au abordat tema iubirii din diferite unghiuri cu rezultate de o imensa importanta pentru literatura autohtona. Faptul ca iubirea i-a atras dintotdeauna pe autorii unor opere de mare sau mica amploare este natural, caci iubirea este poate cea mai vasta sursa de inspiratie prin faptul ca este o experienta unica pentru fiecare in parte si poate fi privita sub nenumarate aspecte.

Iubirea este o tema inepuizabila si oricat s-ar scrie despre iubire, mai raman inca multe de scris. Iubirea este si va ramane tema fundamentala a literaturii tuturor prezentului, trecutului si viitorului.

miercuri, 6 august 2008

Esti tot ce am...

NEW :

WAP-CHAT CRESTIN EL-SADAI



elsadai.wapnew.info

marți, 5 august 2008

Va spunem un bun venit !


Acest blog a fost creiat pentru acest scop -


Scopul lui Dumnezeu in istorie este crearea unei comunitati a totcuprinzatoare de oamenI plini de iubire,comunitate care Il cuprinde si pe El Insasi ca Sustinatorul si Membrul ei cel mai slavit.
Articolele postate au rolul deasemeni de a lămuri anumite întrebări şi de a dezbate anumite teme şi subiecte. Sunt acceptaţi toţi cei care vor să participe la discuţii şi sper ca acestea să se facă cu disciplină şi ordine fără tendinţe de manipulare, insultare, batjocoră …


Ţin să precizez că nu se va da curs întrebărilor nebune, aici fiind cuprinse întrebările cu scop de a închide sau care nu au un raspuns clar şi cel ce întreabă ştie asta, etc …
Comentariile vor fi moderate la sânge, orice atitudine de dispreţ, discriminare, acuzaţii vor fi şterse şi persoanele care insistă cu atitudini răzvrătite for fi spămuite !


Va multumim !